Si asa a inceput totul...

1l Ador

2010-03-13T09:16:00.000-08:00

Obiectivitatea nu e punctul meu forte...il ador pentru ca tin la el, il ador pentru ca e uimitor...sau poate nu e asa...subiectiv...iti ador nasul, si parul, ochii caprui cu straluciri de verde...stiu ca nu esti perfect...si nici nu vroiam asta...poate pentru ca nici eu nu sunt...ador sa pierd vremea cu tine...ador sa stau si sa numar clipele alaturi de tine...ador sa te vad printre prieteni...ador sa incerc sa te apar de persoane care ti-ar putea rani sufletul...iti ador glasul...ador felul in care tii tigara nepasator si rece...iti ador minte creata de scriitor...ador sa imi gatesti si sa ma faci sa rad...putin pot asta...iti ador ticul verbal si gestica mainilor...ador ca poti sa fii serios cand trebuie...ador ca te ador...trup de om cu versuri sclipitoare...ai plecat...si te ador in continuare

0 Ador

2010-03-13T08:52:00.000-08:00

Nu vorbesc de fiinte gingase, perfecte ce reflecta perfectiunea in oglinda...nu vorbesc de stereotipuri si nu vorbesc despre o ea...vorbesc despre tine...o mica roscata cu mintea nebuna si rea, cu suflet bun si mare...de ce?pentru ca insemni mult pentru mine...nu ti-am spus asta niciodata, dar cred ca poate nici nu trebuia sa stii...e genul de secret alaturi de care vreau sa fiu ingropat...pe scurt si fara alte nebunii iti spun:iti ador gatul(ador sa il mangai atunci cand ma uit in ochii tai), ador ochii tai mari si puerili, iti ador buzele, ador faptul ca esti incredibil de frumoasa cand te trezesti in bratele mele, ador sa te vad tresarind cand te ating, ador faptul ca zambesti mereu, ador faptul ca nu iti pasa se parerea celorlalti, ador sa te vad suparata numai pentru a avea puterea sa te fac sa razi, ador sa te ador...fantoma rosiatica cu dansuri senzuale, te-am pierdut!...0 ador si de aceea am decis sa plec...

O situatie concusa

2009-12-04T08:48:00.000-08:00

Da! Da, stiu...au trecut ani...sau poate doar luni...cred ca lestie e fericita sa vada ca inca se mai petrece ceva pe la mine pe aici... am gasit un jurnal sugestiv si poate de aceea am ignorat blogul...intotdeauna am fost adepta scrisului de mana cand vine vorba de chestiuni personale...oricum...dupa 6 luni pot zice ca nu mai sunt eu...eu cea de acum 6 luni cel putin...m-am inrait spre binele meu...hotarasem inainte sa incep sa rescriu ca nu voi vorbi despre nonsensuri si despre cum prietenul in care am avut incredere practic m-a aruncat pe geam..."Next" cred ca urlau neuronii din creierul lui...
In ultima vreme am devenit obsedata de EL...nu de el cel real,pe care il pot simti tactil...nu in nici un caz...ci de el cel absurd, nebun, plin se personalitate...e acel el de care nu ma voi teme niciodata...e acel el care a fost langa mine cand urlam de nebuna prin centru "unde sunt zebrele?criminalilor!!!"...de acel care stie ca nirvana nu e o trupa emo...de acel care e gata sa se dedice cuiva...de acel care simte lumea la fel ca mine...parte proasta e ca acum el nu mai exista fizic pentru mine eu nu mai exist psihic pentru el...bye bye me loving you... hello me missing you...da nu o postare foarte buna...imi ia ceva sa imi revin...be patient my dear sab sau TU cel ce imi citesti blogul

Poate facultate

2009-05-04T09:03:00.000-07:00

incubus
Asculta mai multe audio Muzica »

*cand se termina prima melodia puteti sa da-ti play la cele de jos...nu-mi dau seama daca e de ajuns sa acopere intreaga mea povestire)
Sunt sigura ca am vazut cateva filme pe tema aceasta. Fata dornica sa plece spre marele oras pentru a scapa de gura dictatoare a parintilor si pentru a-si gasi marea iubire...o persoana dintr-un milion...cat de greu poate fi...numai ca povestea mea e un pic diferita...marele oras e doar ca un drog care ma va face sa uit de zonele in care candva eram cu el in micul oras...iubirea e doar un vis pe care sper sa il pot revisa...stupid e ca am trait visul,dar am fost nevoita sa ma trezesc parca prea brutal...si acum marele oras. E greu sa realizez ca nu am insemnat atat de mult pentru el. Si daca am insemnat imi pare rau ca nu a putut sa-mi spuna acest lucru...eu nu am incetat sa cred niciodata,in ciuda aparentelor, insa timpul si deciziile pe care le lua pareau sa fie impotriva a ceea ce credeam eu...asa ca desi poate e doar o gand de moment,mascat de spusele lui si de persoanele in care incerca sa ma vada pe mine nu cred ca el va intelege cat de mult il iubesc...nu cred ca voi intelege ca el de fapt nu simte nimic pentru mine...nu cred ca vom intelege de ce putem fi niste prieteni minunati si niste iubiti de tot rasul...poate ca problema a fost ca puteam sa fim niste prieteni care se iubesc si nu niste iubiti care incerca sa fie prieteni...si imi e ciuda de un singur lucru...el a reusit sa iasa din aceasta incurcatura mai repede ca mine...eu mai am un an...si inca ce an...daca...va citi aceste randuri desi stiu ca acum chiar nu mai are nici o sansa sa stie ca sunt pregatita pentru el...pentru un el vesel si plin de iamginatie...pentru un el care nu se plictiseste niciodata...pentru un el care ii poate face fata lui seven asa cum numai el stia...nu te mai plictisi!...pana si cainii mei au o viata mai interesanta decat plictiseala care ti se citea pe fata...bea bere si zambeste pentru ca esti minunat...urca pe muntii si petrece...enerveaza-te numai ca apoi sa ai motiv sa razi...si spune-i ca o iubesti...cat de greu poate sa fie?chiar si pentru tine- pentru tine nimic nu e imposibil...spune-i si o vei face cea mai fericita...pentru ca stiu ca asa voi fi eu...cand te voi vedea cu adevarat fericit langa cea care te iubeste din toate punctele de vedere...asa cum te iubesc si eu...dar eu...ce pot spune..e greu sa ma intelegi...nu iti reprosez ca ai cedat... sunt greu de suportat si fac lucruri pe care mai apoi nu inteleg de ce le-am facut... dar stiu ca asa sunt si nu pot fi altfel... si imi place ca sunt asa... ca sunt diferita si ca oricat ai cauta nu mai poti gasi pe nimeni ca mine...poate ca am multe defecte... dar ele ma fac unica...si calitatile... sunt si ele pe acolo... si ele ma ajuta sa fiu altfel .
*Am scris deja cam mult oricum nu cred ca va avea cineva vreodata rabdarea sa citeasca tot...daca ati reusit(oricine ati fi pentru ca doar vre-o 5 persoane stiu de minunatul meu blog/jurnal) va multumesc ca ati avut rabdare...o sa pun si o melodie asortata cu nebunia mea pentru lume..si daca cumva jurnalul meu v-a mai ajunge vreodata eseu pentru un concurs atunci deja e prea mult...ma gandesc la melodie...pentru a nu fii prea fata si totusi nici prea rece (prima oara vroiam sa aleg pink-glitter in the air)...deci voila(3 melodii una de inceput si doua de sfarsit...ultima cam schimba tonalitatea dar asa sunt eu:P):

three days grace
Asculta mai multe audio Muzica »

juno:X:X
Asculta mai multe audio Muzica »

if you run, don't forget to stop where the lights are on!

2009-02-04T01:47:00.000-08:00

Old yellow bricks,
Love's a risk,
Quite the little Escapoligist
Looked so miffed,
When you wished,
For a thousand places better than this,

You are the fugitive,
But you dont know what you're runnin from,
You cant kid us,
And you couldnt trick anyone,
Houdini, love you dont know what you're runnin away from,

Who wants to sleep in the city that never wakes up?
Blinded by nostalgia,
Who wants to sleep in the city that never wakes up?

She wasnt raised by the way,
That the emperor put traps in the cage,
And the days she being dull,
Lead to nights readin beer bottles,

You're such a fugitive,
But you dont know what you're runnin from,
You cant kid us,
And you couldnt trick anyone,
Houdini, love you dont know what you're runnin away from,

Who wants to sleep in the city that never wakes up?
Blinded by nostalgia,
Who wants to sleep in a city that never wakes up?

You're at a loss,
Just because,
It wasnt all that you thought it was,

You are a fugitive but you dont know what you're runnin away from,

She said I want to sleep in the city that never wakes up,
And revel in nostalgia,
I know I said he wants to sleep in the city that never wakes up but,
Dorothy was right though

I am what I am

2009-02-02T10:47:00.000-08:00

e greu...stii?tu...eu...ce a fost...ce nu o sa mai fie...daca o sa citesti aceste randuri poate...poate ai citit destule...poate e o alta persoana in spatele acestor randuri...poate si cel care ma priveste nu e acelasi care citeste...nu incerca sa ma intelegi...asta a fost greseala ta...trebuia sa ai incredere...de asta aveam nevoie...te-ai indoit de mine...la fel ca toti ceilalti...

Let me tell you a love story

ca orice poveste de dragoste exista un el si o ea...ca in orice poveste de dragoste el o iubeste,dar ea inca nu stie asta...ca in orice poveste de dragoste ea il iubeste,dar el inca nu stie asta...si obstacolele...exista...obstacole peste care ei trebuie sa treaca...impreuna...sau separat...totul pentru ca intr-o zi sa se poate stranga din nou in brate...sexul?e ca o cicatrice...incepe prin a fi o rana adanca, dar placuta...de ce oamenii fumeaza?...de ce oamenii beau?...de ce oamenii fac lucruri zilnic care incetul cu incetul ii distrug?pentru ca pot...pentru ca vor...pentru ca nu fac parte din nici un plan divin...pentru ca sunt condusi de dorinte care mai de care mai ciudate...sexul?pentru ca o rana este cu atat mai veritabila cu cat cicatricea este mai mare,mai vizibila...sa poti sa aratii lumii ca ai fost ranit astfel incat toti sa te compatimeasca si sa incerca sa iti arate ca poti uita ca e usor si ca trebuie doar sa vrei...dar cum ramane cu cicatricile invizibile?acealea din interiorul tau?din inima ta?daca nici macar persoana care ti le-a produs nu crede in existenta lor atunci cum poti face o lumea intreaga sa le vada?ea nu vroia niciodata sexul...sau tigara...sau gustul amar dupa o nopate de betie...vroia dragostea...o pizza cu mult suc de rosii si sprite...sau macar o bere cu lamaie...in imaginea lui ea era un monstru ca toti ceilalti...el nu a crezut in ea...viata ei...ceva previzibil in care cum i-am spus andreei cel mai interesant moment al zilei era seara cand incepea amy sau se uita la viata suricatelor... sau samurai jack...jack...viata ei cu el...a aflat ca ii curge sangele prin vene...ca lacrimile sunt facute sa curga...ca viata e ceva mai mult decat amy...a invatat sa iubeasca asa cum nu a mai iubit pana acum...s-a temut...s-a temut ca totul se va sfarsi asa ca dorit sa il rapeasca si sa il puna intr-un cufar...el a auzit de aceste ganduri ale ei...si oricat de mult ar fi tinut la ea...el apartinea lumii...era daruit ei...si fara el lumea avea sa fie mai trista...mai goala...asa ca el s-a revoltat si ea era cat pe ce sa-l piarda...a incercat sa il imparta cu lumea, dar el nu o mai vedea cu aceiasi ochi...nu i-a mai spus cand de mult tine la ea...nu i-a mai oferit bere la cutie in spatele unui magazin inchis...ea a simtit din nou ca il va pierde si s-a decis sa deschida din nou cufarul...stia ca e o greseala...ca e o prostie,dar el...el nu spunea nimic...nu reactiona...era ca si cum singura metoda prin care l-ar mai fi putut simti din nou aprope de ea era cufarul(=sexul)...el a incercat sa-i arate ca totul e bine si ca nu are de ce sa se teama...dar ea era prea egoista, prea fricoasa...si intr-un moment in care totul parea perfect a facut prostia de a incerca sa-l impinga in cufar...a fost o fraiera...el a stiut si cu toate astea a crezut ca va intelege...dar era prea tarziu...el tot nu spunea ceea ce simtea...ochii lui...ochii lui spuneau altceva...era ca atunci cand cand furi din prajitura cu ciocolata a mamei si ea te prinde,iar tu negi totul...si ea te crede desi esti murdar de ciocolata la gura...asa erau ei...isi spuneau lucruri, dar ochii...ochii nu mint niciodata...de atunci berea nu a mai avut acelasi gust...pizza era parca o tortura...amy devenise doar un serial din copilarie...viata ei dupa el...un mare gol...viata lui dupa ea...nu pot sa-ti spun dacat atunci cand el va fi pregatit sa-mi spuna...ea a aruncat cufarul pe geamul de la balcon...dar nu inainte de a se inchide ea in el timp de cateva zile...si a inteles acum totul...doar ca el e departe...ea scrie acum...asa cum a facut-o mereu...nu ii mai e frica de nimic...pentru ca fara el viata ei e un haos total...viseaza,dar ceea ca inainte era un dulce vis e acum un adevarat cosmar...respira greu si inima ii e de necontrolat..."probleme emotionale":spune doctorul...numai ea poate stii ce se intampla de fapt in inima ei..."ia niste pastile,urmeaza tratamentul si invingeti temerile...si incearca sa nu te mai stresezi atat...toate sunt trecatoare in viata asta!"...poate...dar unele lucruri lasa rani mai adanci decat altele...

te iubesc copile...stiu ca nu ma crezi..dar in font nimeni nu o face...doua persoane cred asta...doua persoane la care nu m-as fi asteptat sa observe asta...ba chiar au crezut asta inainte ca eu sa o descopar...imi e dor de tine...si cu toate ca e prea tarziu si nu o sa ma crezi cand iti spun sunt eu...tu imi zici seven...serban imi zice ciudatica...cristina imi zice:"e alina...de la ea ma astept la orice"...daca nu incercai sa ma acoperi...trebuia sa ma protejezi de acest cerc vicios...de aceasta lume profituare...cu toate astea am cazut direct in ea,dar eram cu tine si era bine...acum ca nu mai esti ma straduiesc sa imi gasesc drumul inapoi...stiu cu nu voi mai ajunge de unde am plecat dar nu ma dau batuta...imi e dor de tine

Badbye

2008-12-21T11:36:00.000-08:00

A trecut ceva vreme...a fost o vacanta de vara...o lunga vacanta de vara care a avut nevoie de o mica continuare pentru a-mi reveni din ce s-a intamplat in vacanta de vara...am incercat candva sa revin, dar desi si atunci eram sigura ca pot macar acum scriu ceva...a fost un el...o vara si o toamna...o iarna parca prea rece si parca prea minunata...multe momente in care nu intelegeam ce trebuie sa fac...obisnuiam sa judec sa am un fel de manual menyal in care in caz de panica apelam la el...dar odata cu aparitia LUI manualul a disparut... si a fost minunat pentru ca credeam ca pot apela la el...si am putut pana intr-o zi de sfarsit de toamna cand am aflat ca el nu a fost niciodata al meu...era doar un manual anticariat pe care eu l-am luat dintr-un raft dintr-o taraba prafuita cu gandul ca il voi putea face iar sa se simta dorit si rasfoit si citit cu atata interes si descoperit pagina cu pagina...l-am studiat, l-am rasfoit, l-am citit, l-am inteles...dar pentru el nu e la fel...pe interior el e tot o carte veche...si nimeni si nimic nu va putea schimba asta decat daca el va fi in stare sa se lase rasfoit si atins de emotia pe care eu o am cand ii citesc si simt paginile ingalbenite si totusi foarte imprevizibile...a fost un el care inca mai sta intr-un raft,doar ca acum pot spune ca am avut onoarea de a il avea in biblioteca mea...si tot ce sper e ca el sa mai fie acolo cand voi avea nevoie de el pentru ca si eu voi fi acolo cand va avea nevoie de mine...atat am avut de spus...e un inceput...a trecut ceva vreme...

Art(ificii)

2008-05-07T12:11:00.001-07:00

Numar zilele ce trec...ma bucur de concertele oferite de campania electorala...respir aerul de sarbatoare din centrul proaspat curatat pentru campanie...fantana e acum considerata un monument...lumunile si copacii se ingramadesc pe strazile centrale prospat pavate...apar banci si cosuri de gunoi la tot pasul...e un nou centru...artificii ne incanta privirile la sfarsitul fiecarui concert (fie el si de manele)...baloane...culori...caldura de vara...vreme de primavara...peste patru ani aceeasi poveste...numar zilele ce trec...

Ne t(raducem) prin vorbe

2008-04-27T09:58:00.000-07:00

Gest VS Vorbe...

Gestul...Uneori face cat o mie de vorbe...uneori e prea brutal...uneori e prea putin evident..uneori e prea dificil...

Vorbe...Prea multe si greu de controlat...Prea multe si folostite cand nu trebuie...Prea multe si ascultate doar cand este nevoie...

Ma sperie un gand(ac)

2008-04-23T10:54:00.000-07:00

Pot sa scriu despre lipsa de inspiratie?Poate daca azi nu era o zi proasta, poate daca azi nu era o zi prea buna, poate daca azi iubeam, poate daca azi dispretuiam...Dar nu dispretuiesc, nu iubesc si am o zi din punct de vedere horoscopic normala...si totusi unde e inspiratia?Poate o carte buna, o cafea fierbinte si dulce, niste biscuiti si lenevirea la soare ma va ajuta.Am nevoie de o pauza...o plimbare prin parc...o fuga pana la mare...o evadare pana la munte...orice...Si totusi e tarziu...afara ploua...am ramas fara biscuiti...iar o carte buna nu am mai citit de ceva timp...maine am scoala si gandul meu a inceput sa ma sperie...as putea sa fug sa ma afund in pat...as putea sa intru in faza de negare...si totusi ma sperie un gand:Pot sa scriu despre lipsa de inspiratie?

So-ul mate(matic)

2008-04-18T12:17:00.000-07:00

Azi totul nu mai e ca ieri...

For her:

Ai uitat sa te uiti inapoi! Nu m-ai vazut trecand pe langa tine...Iti mai amintesti? Stateai intinsa in pat in plina zi; ochii studiau petele de pe tavan in timp ce mana ta se juca prin carceaful mirosind a ploaie. E ziua cand ai tai te-au prins fumand probabil ultima tigara. Soarele iti distrage atentia si te indrepti spre fereastra.Te uiti in jos spre lumea betiva de monotonie.Vrei sa fii si tu acolo, sa fumezi o tigara. Te indrepti spre usa, dar te opresti...holul e acum un camp minat plin de reprosuri si morale.Telefonul aproape lipsit de baterie scoate poate ultimul beep.Sa fie aceasta o zi oarecare; ca ziua de ieri ca ziua de maine...vei iesi in lumea betiva de monotonie si vei putea odata cu ea sa iti aprinzi o tigara...o ultima tigara!Ai uitat sa te uiti inapoi! Nu m-ai vazut trecand pe langa tine...Iti mai amintesti ca in ziua aceea ne-am intalnit noi doi?

For him:

Ai uitat sa crezi in mine! Nu m-ai vazut cand am renuntat la tot pentru tine...Nu cred ca iti mai amintesti! Era o seara ce se lasa asteptata...Tobele, chitara, basul isi acordau pe rand sunetele in boxele gigantice. Era seara in care alcoolul trebuia sa curga prin sange, iar fumul de tigara sa ne invadeze plamanii. Era seara mult asteptata de amandoi. Eu ma jucam prin parul tau asteptand sa inceapa muzica...tu dadeai pe gat a mia bere...era agitatie...muzica incepe...te sarut pe obraz si te trag de mana in mijlocul multimii...sarim incontrolabil alaturi de toti prietenii nostrii...tu pleci in fata pentru o distractie mai violenta...eu raman cu muzica tipand prin vene si prietenele mele strigand ca un ecou.Era seara noastra...Ai uitat sa crezi in mine! Nu m-ai vazut cand am renuntat la tot pentru tine...Nu cred ca iti mai amintesti ca in seara aceea ne-am despartit noi doi!