A trecut ceva vreme...a fost o vacanta de vara...o lunga vacanta de vara care a avut nevoie de o mica continuare pentru a-mi reveni din ce s-a intamplat in vacanta de vara...am incercat candva sa revin, dar desi si atunci eram sigura ca pot macar acum scriu ceva...a fost un el...o vara si o toamna...o iarna parca prea rece si parca prea minunata...multe momente in care nu intelegeam ce trebuie sa fac...obisnuiam sa judec sa am un fel de manual menyal in care in caz de panica apelam la el...dar odata cu aparitia LUI manualul a disparut... si a fost minunat pentru ca credeam ca pot apela la el...si am putut pana intr-o zi de sfarsit de toamna cand am aflat ca el nu a fost niciodata al meu...era doar un manual anticariat pe care eu l-am luat dintr-un raft dintr-o taraba prafuita cu gandul ca il voi putea face iar sa se simta dorit si rasfoit si citit cu atata interes si descoperit pagina cu pagina...l-am studiat, l-am rasfoit, l-am citit, l-am inteles...dar pentru el nu e la fel...pe interior el e tot o carte veche...si nimeni si nimic nu va putea schimba asta decat daca el va fi in stare sa se lase rasfoit si atins de emotia pe care eu o am cand ii citesc si simt paginile ingalbenite si totusi foarte imprevizibile...a fost un el care inca mai sta intr-un raft,doar ca acum pot spune ca am avut onoarea de a il avea in biblioteca mea...si tot ce sper e ca el sa mai fie acolo cand voi avea nevoie de el pentru ca si eu voi fi acolo cand va avea nevoie de mine...atat am avut de spus...e un inceput...a trecut ceva vreme...
