O situatie concusa

Da! Da, stiu...au trecut ani...sau poate doar luni...cred ca lestie e fericita sa vada ca inca se mai petrece ceva pe la mine pe aici... am gasit un jurnal sugestiv si poate de aceea am ignorat blogul...intotdeauna am fost adepta scrisului de mana cand vine vorba de chestiuni personale...oricum...dupa 6 luni pot zice ca nu mai sunt eu...eu cea de acum 6 luni cel putin...m-am inrait spre binele meu...hotarasem inainte sa incep sa rescriu ca nu voi vorbi despre nonsensuri si despre cum prietenul in care am avut incredere practic m-a aruncat pe geam..."Next" cred ca urlau neuronii din creierul lui...
In ultima vreme am devenit obsedata de EL...nu de el cel real,pe care il pot simti tactil...nu in nici un caz...ci de el cel absurd, nebun, plin se personalitate...e acel el de care nu ma voi teme niciodata...e acel el care a fost langa mine cand urlam de nebuna prin centru "unde sunt zebrele?criminalilor!!!"...de acel care stie ca nirvana nu e o trupa emo...de acel care e gata sa se dedice cuiva...de acel care simte lumea la fel ca mine...parte proasta e ca acum el nu mai exista fizic pentru mine eu nu mai exist psihic pentru el...bye bye me loving you... hello me missing you...da nu o postare foarte buna...imi ia ceva sa imi revin...be patient my dear sab sau TU cel ce imi citesti blogul